Răspuns :
Pârtie!
Zi de iarnă uscată cu cer în nuanţe calde. Zorii mângâie privirea ce aşază amintiri. Altă iarnă în alt timp când prietenia, precum azi, era la loc de mare cinste ...
Eram o băiată iute ce alunga umbra şi aducea soarele, care se bucura, bucurând. Era Ajun de Crăciun când trebuia a pleca cu colinda.
Omât mare şi-aromat a sărbătoare mă aştepta a-i lăsa urmă după urmă. Îmbrăcată bine şi-nsoţită de Bursuc-prietenul meu patruped-am pornit ...
Toate casele aşezate-n omât şi-n căldură deschideau uşi şi, clopoţel curat răsuna: ,, Naşterea ta Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina ..."
Eram aşa senini şi-n inimă, ducând veste mare!
Trăistuţa mea se-umplea ... buzunarele deveneau mici ... şi-n paşi de câine şi de om, am descoperit alţii. Erau ei, copiii, din alt cot al satului ce mi-au rostit: ,, hai, hai cu noi la colindă!"
Erau Stejărel, Brânduşa, Codruţ, Găbiţa, Bogdan, Chichi şi ... eu.
Cu obrajii ca merele coapte am poposit în cerdacul casei, strigând:
--- Moşule, primeşti cu colinda?
Am cântat în inimi nevinovate, iar eu am îmbrăţişat pe moşul meu drag, primind binecuvântare de a merge cu Stejărel, Brânduşa, Codruţ, Găbiţa, Bogdan şi Chichi.
În paşi de colind se deschidea pârtia prieteniei:,, Pârtie, venim!"
De-atunci trecut-au vreo două ierni ... prietenia-i la icoană vie şi ... e iar iarnă, e iar colind.
Zorii se ridică ca şi ieri, doar azi, iarna-i uscată, însă colinda e tot veselă şi preacurată: ,, Naşterea ta Hristoase ..." , iar ei, copiii, sunt tot în pas, unul lângă altul; şi ... se aude: ,, Pârtieee ... "
Zi de iarnă uscată cu cer în nuanţe calde. Zorii mângâie privirea ce aşază amintiri. Altă iarnă în alt timp când prietenia, precum azi, era la loc de mare cinste ...
Eram o băiată iute ce alunga umbra şi aducea soarele, care se bucura, bucurând. Era Ajun de Crăciun când trebuia a pleca cu colinda.
Omât mare şi-aromat a sărbătoare mă aştepta a-i lăsa urmă după urmă. Îmbrăcată bine şi-nsoţită de Bursuc-prietenul meu patruped-am pornit ...
Toate casele aşezate-n omât şi-n căldură deschideau uşi şi, clopoţel curat răsuna: ,, Naşterea ta Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina ..."
Eram aşa senini şi-n inimă, ducând veste mare!
Trăistuţa mea se-umplea ... buzunarele deveneau mici ... şi-n paşi de câine şi de om, am descoperit alţii. Erau ei, copiii, din alt cot al satului ce mi-au rostit: ,, hai, hai cu noi la colindă!"
Erau Stejărel, Brânduşa, Codruţ, Găbiţa, Bogdan, Chichi şi ... eu.
Cu obrajii ca merele coapte am poposit în cerdacul casei, strigând:
--- Moşule, primeşti cu colinda?
Am cântat în inimi nevinovate, iar eu am îmbrăţişat pe moşul meu drag, primind binecuvântare de a merge cu Stejărel, Brânduşa, Codruţ, Găbiţa, Bogdan şi Chichi.
În paşi de colind se deschidea pârtia prieteniei:,, Pârtie, venim!"
De-atunci trecut-au vreo două ierni ... prietenia-i la icoană vie şi ... e iar iarnă, e iar colind.
Zorii se ridică ca şi ieri, doar azi, iarna-i uscată, însă colinda e tot veselă şi preacurată: ,, Naşterea ta Hristoase ..." , iar ei, copiii, sunt tot în pas, unul lângă altul; şi ... se aude: ,, Pârtieee ... "
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!