Ne vizitează zâna...
Și-a venit iarna, o zână îmbogățită cu răcoare, ce lasă-n urma ei o ploaie de diamante minuscule, albe, bucurând orice ființă, de la mic la mare. Și ninge, ninge, ninge... Pe dealuri se văd cete de copii ce alunecă ușor, ușor la vale. Peste tot domnește bucuria.
Livada-i albă toată, toți pomii aliniați îi aduc iernii cântări de bucurie și o slăvesc cu fiecare înclinare. Printre tulpini îi văd pe Grivei și pe Miaunica, dragele mele animăluțe, iubitoare de iarnă, alergând spre troienele de zăpadă... bucuria lor! Din bageacuri iese ușor fumul, făcând ușor cale fulgilor să cadă pe pământ.
În case domnește liniștea. Gospodinele fug în grabă, pregătind zeci de bunătăți pentru slăvita sărbătoare ce are să vină: Nașterea Domnului.
Iarnă, doamna dragă, laudă-ți aducem fără încetare! Văzduhul te preamărește, omul te cinstește, că ești dar din Cer aducător de bucurie!
