Iarnă ...
Zi de iarnă cu cer plin şi greu. Stă gata să ningă ... Ce dor mi-era să-şi pornească cerurile dorurile! Şi ninge! Da, ninge!
Voi avea tovarăşi bun la colindă: iarna, Matei, Grivei şi ... Nică a Smarandei şi-a lui Ştefan a Petrei. De, ninge şi curtea se umple de omât şi de prietenii mei.
Îmbrăcaţi până-n dinţi pornim ca să vestim: Naşterea Mântuitorului!
Ochii noştri sclipesc de bucuria colindului, şi de paşii veseli ce lasă urme mici şi mari. Obrajii ni-s roşii ca merele de astă vară când eram ... ehei, dar acum e iarna mare cu fulgi jucăuşi şi ger ce ne pune-n mişcare.
Ajungem la case de oameni dragi şi buni. Colindăm cu vocile clopoţei în zâmbet mare. Grivei fericit dă şi el din coadă. Case calde, oameni buni, coşuri pline cu de toate şi plecăm mai departe.
Buzunare pline: mere, nuci, covrigi şi ... bănuţi! Nică ştiurlubatic ca şi vântul de primăvară e fericit. Acum, casele uşi largi au lăsat şi noi le-am colindat: ,, Naşterea Ta Hristoase ... "
Matei, Grivei, Nică şi eu ajungem fiecare la a lui casă. Ne-am promis că ne vom întoarce buzunarele repetând numărarea dar şi puterea de a da.
Ninge frumos. Cerurile râmân a ne odihni dorul de omât şi de colind în parfum de sărbătoare.
