In aceasta strofa poetul descrie cum isi intra iarna in drepturi. Albul imaculat al zapezii imbraca intreg satul si intreg peisajul. Zapada proaspat asezat ca senzatia de pustietate pentru ca este prima zapada, fara nici o urma iar norii albi, care au adus zapada, il ajuta pe poeta sa exprime aceasta pustietate.