Pastelul este specia genului liric în care se prezintă sentimentele și trairile eului poetic, în legătură cu natura, într-un anumit anotimp.
Trairile poetului sunt surprinse în ipostaza unui eu cotemplator al peisajului hibernal, de la admirație la teamă și de la nostalgie la veselie : "și pe - ntinderea pustie, fără urme " .
Poezia are patru catrene care corespund unor tablouri poetice, care surprind natura cosmică și terestră. Primul tablou creează o imagine a unui cer devenit stranie oglindă a spațiului terestru, prin reflectarea norilor " ca lungi troiene călătoare " . În partea a doua, accentul cade asupra componenței temporale cu ajutorul enumeratiei : " ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! " . Și soarele trezește o nostalgie " rotund și palid " .
O caracteristica importantă a pastelului este multitudinea de imagini artistice și a figurilor de stil. Comparațiile redau nota de dinamism, " fulgii. ...ca un roi de fluturi albi " . Epitetul "doritul soare " exprima sentimentele eului liric față de astrul vieții. Imaginea auditivă de la finalul poeziei ( voios răsună clinchete de zurgălăi ) lasă cititorului o impresie optimistă a victoriei omului în fața iernii.
În concluzie putem afirma că poezia " Iarna " este un pastel.
