Lectia,de Emil Botta
"Noaptea bucluclaşă se duce,hoaţă,/Şi dimineţile îmi spală faţa.
Cartea strănuta din răsputeri/La ce capitol am ajuns ieri?
Ghiozdanul,o riglă şi un echer,/Dau cu tifla din rafturi,din cer.
Caietul îmi face semne/Cuvintele stau aliniate,solemne.
Gândul cască somnoros,în faşă,/Sus!E târziu:Ce stai ca un paşă?
Ah,vino repede,sabia,armura./Să lupt cu lenea care mă fura".
Sonoritatea magica data de cuvinte,personificarile si repetitiile folosite de poet, animeaza si da voiosie atmosferei:"diminetile imi spala fata","cartea stranuta","ghiozdanul,o rigla,si un echer,/dau cu tifla..","caietul imi face semne",creându-mi si mie o stare de exaltare,de bucurie,de dorinta de a merge la scoala si totodata dandu-mi imbold in a studia si a invata lucuri noi.
Cum altfel,cand tot ce ma inconjoara e fermecat?Eu trebuie sa intru doar in poveste,sa-mi i-au "sabia si armura" si alaturi de ai mei prieteni sa inving Zmeul-lene!
