În preajima unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. Seprivea, de când se ţinea minte în bătrânii satului din cealaltă margine apădurii, şi Călifar era „moş Călifar" din vremi uitate. Moşnegii din Alauteşti îşi aminteau de înfăţişarea-i sură, de ochii lui ce iscodeau tăios din stufulsprâncenilor şi de moara lui cu straşina de-un stânjen. Flăcăii, ce îndrăzniseră să înfrunte până în celălalt capăt pădurea grămădită întreAlauteşti şi moară, văzuseră cu ochii flăcăilor de acum optzeci de ani.Dincolo de moară începea Căpriştea: un pământ pietros, scorburos şi plinde mărăcini, în care numai Necuratul trăgea brazdă ou coarnele.
