îmi amintesc iarna trecuta la bunici , acoperișurile caselor albe albe și ce să mai vorbim de strada , pentru maturi asta era o mare pagubă dar pentru copii o minune sa spun mai ușor plecasemi la săniuș singura așa credeam eu pînă cînd se apropie de mine doi copii pe nume Ionel și Ionela acei copii erau frate și soră. insfirsit am ajuns la coalele dealului dar acolo sa vezi cine erau niște ștrengari care nu dădeau la nimeni sa se de-a cu sania împreună cu prietenii mei noi n-am gindut sa ii dam o lecție am plecat sus pe furiș am legat șireturile unuia din ștrengari și i-am împins a fost cea mai comica parte din planul acela strengarii de frica fugira iar eu cu prietenii mei și cu alți copii am plecat sa ne dam cu sanie a trecut o oră și plecasemi acasă la călduț puninduma in pat să adorm mă gândeam credca a fost cea mai buna zi din viața mea
