Verbul este o parte de vorbire flexibilă, care exprimă în general acțiuni ale obiectelor (Mihai mănâncă. Ioana citește.). Celelalte verbe pot indica: stări ale obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia unui obiect de către alt obiect (Vasile are o carte. Cartea are multe pagini.), necesitatea acțiunilor sau a obiectelor (Trebuie să mănânc. Îmi trebuie o mașină.), posibilitatea de face anumite acțiuni (Pot să cânt la pian.), voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să merg la film., Doresc o prăjitură.).
Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a acelui verb, numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a vedea, a
