Relația de legătură directă între om și natură se realizează și aici, în doina populară ” Foaie verde mărăcine ”, ca în majoritatea creațiilor populare, prin folosirea verbelor la timpul prezent: ” plânge ”, ” tace ”, ” să mă odihnesc ” și prin utilizarea interjecției ” aoileu ”, în majoritatea doinelor populare întâlnit des ca interjecție ” o! ”, ( și a interogației retorice în cazul în care apare în doina ). La nivel sintactic se remarcă ordinea diferită de cea obișnuită a cuvintelor în versuri, cu rol de a da muzicalitate poeziei: ” Aoileu, frate peline, Am arata-i frunza-n tine, / Ca si inimioara-n mine; / inimioara ca la mine ”
