-Bună ziua bade Gheorghe -Bună ziua țață Leană, da de unde vii? -Păi fusei la Osica la târg cu căruța cu nea Vasile a lui Firicică. -Și cum fu fată acolo, fu lume multă? -Lume cât vezi cu ochii, că târgul e mare, se întinde pe trei hectare. Spre nord este amplasamentul vânzătorilor de animale și păsări. Ca să-ți poți imagina, est o gălăgie ca în ogradă dar amplificată de o mie de ori: răgete, behăituri, măcăituri, etc Lângă ei sunt cei cu legume și fructe, dar eu mă dusei la meșteșugari că vrusăi să-mi cumpăr putină că la a mea i-au sărit doagele. -Și ce meșteșugari erau țață Leană? -Păi erau aproape toate meseriile :butnari, cojocari, caciulari, lingurari, lemnari și mai încolo lângă lemnari erau măcelarii. -Da, măcelarii erau în legătură cu târgul de animale, că veneau muștereii cu animalle , ei le tăiau și pleca omul cu carnea gata de băgat la beci. Îmi plăcu și la lemnari că trecui pe lângă ei. Primii care-i văzui fură lingurarii cu linguri mari de ceaun, linguri decorate de colivă și tot felul de forme care mai de care mai atrăgătoare. Unii strigau : "Ia lingura de plopușor Mestecă sosul ușor" alții . "Ia lingura șlefuită Și ai una gratuită" că mă făcu de cumpărai și eu. Pe urmă trecui pe lângă lemnari. Doamne, ce era acolo.Numai minunății! Mese scaune , albii, troacă pentru legănat pruncii, hârdaie, bănicioare,banițe,vârtelnițe, dărace,fusuri,spârnele, hopa-Mitică și altele, știi bine , ca la iarmaroc! Și pe urmă ajunsăi la butnar, care avea atâtea feluri de butoaie butoiașe și putini că stătui oțâră până să mă decid. -Dar cojocele aveau Leano? -Mai întrebi! Doar suntem îm Oltenia. -Aveau și căciuli călduroase. -Eu « port căciulă de-astrahan și cămașe de tulpan, cojocel de miel bârsan, măi Leano! » -O zi bună bade Gheorghe -O zi bună țață Leano!
