Delimiteaza textul in fragmente si scoate ideile principale
Poveste de iarna
dupa Monica Rohan
M-am culcat cu urechea în palmă. Tot mai cristalin sunau vasele din bucătărie. Mama trebăluia cu ele şi parcă murmura un cîntec uşor ca o sanie. Vîntul se potolise. Frigul, cu dălţi ascuţite, tăia flori de gheaţă. Fereastra era albicioasă şi strălucea. Aşteptam ninsoarea.
- Dacă te înveleşti, stai cu ochii închişi şi taci, va începe să ningă.
Aşa mi-a spus mama. Dintr-o dată, cade o gutuie de pe dulap şi se rostogoleşte pînă lîngă pătuţul meu. Cînd cade, fîşîie şi rămîn scame pufoase pe podele. . Din gutuie sare un pui mic de pasăre şi foarte alb. Şi miroase a faţă de pernă scrobită şi stropită şi călcată de mama. Puiul rîde şi zboară dezordonat ca un bondar.
- Vrei să vezi o minune?
Mă scol şi mă duc după el, lîngă fereastră. Podeaua e rece şi eu calc cu tălpile goale. Pe fereastră nu mai sînt florile alburii. Fereastra e curată şi limpede. Parcă un zumzet se aude dinspre cer. Cerul e foarte albastru. E pistruiat cu albastru şi coboară dansînd şi scînteind. Puiul de pasăre mi s-a pus în palmă şi îi tremură un pic picioruşele ca de sîrmă, reci şi foarte subţiri. Pe urmă cerului îi cad pistruii, sînt tot mai mulţi, fulgi albaştri, apoşi.
- Ninge!
Deci, aşa: e albastră prima ninsoare. Primii fulgi sînt albaştri, mărunţi şi vin pe un fel de muzică, un zumzet ca de albine. Pămîntul s-a făcut albastru. Copacii s-au făcut albaştri. Sîrma din gard e albastră. Şi e foarte lumină. Pe urmă au început să cadă fulgi amestecaţi, albaştri-albaştri şi albaştri-albicioşi. Pe urmă albaştri-albicioşi şi tot mai albicioşi. După aceea, au urmat fulgii adevăraţi. Albi-albi şi uşori şi stelaţi.
- Ninge!
Puiul din gutuie era tot mai rece şi s-a făcut tot mai frate cu fulgul, tot mai fulg. Şi a zburat pe fereastră. Şi m-am uitat după el pînă cînd nu l-am mai cunoscut printre fulgii de zăpadă.
- Puiul mamei, ţi-au îngheţat tălpile, ai dormit cu picioarele
descoperite. Hai! Sus! Să vedem cum s-a schimbat curtea noastră peste noapte.
Mama mă ia în braţe şi mă duce la fereastră să văd curtea acoperită de zăpadă. Ea nu ştie că eu ştiu tot. Ea nu ştie că eu am vorbit cu puiul din gutuie, că am văzut cum începe întîia ninsoare.
În casă miroase a compot. Mama a tăiat gutuile de pe dulap şi le-a fiert. La iarna viitoare o să-l rog din vreme pe tata să desfacă toate gutuile şi să căutăm puiul cel mic. Cum să fac să nu uit pînă atunci?