Am un loc al meu unde fac problemele uitate și închid ochii...iar toate dispar.Rămân doar eu,nevinivată,și florile mele timide,cele care îmi sunt prietene pentru veșnicie.Sunt așezate pe rânduri,căci le-am învățat să fie ordonate.Trandafirii roși sunt primii,mândri și frumozi,stau de pază și îl gonesc câteodată pe Puf,pisoiașul meu drăguț.Următorul rând le aparține ghioceiilor plăplânzi,care își pleacă capul când îi mângâi ușurel,ba chiar și atunci când soarele îi învelește cu raze calde.Lalelele sunt ultimele,se bucură senine de împrejurări și îmi mulțumesc frumos de fiecare data când le ofer apă.Toate florie mele uprins rădăcini într-o grădină micuță,unde le țin companie niște pitici de grădina.Uneori le aud cântând dimineața,ma cheama..iar eu vin.Le ud cu iubire,le simt mirosul dulce și mă așez în mijlocul lor,povestindu-le că sunt mai frumose pe zi ce trece..
