Versul citat sugerează viziunea eminesciană cu privire la omul în vastitatea infinitului. De asemenea, se remarcă subtilitatea asocierii caracterul etern al naturii ce iese în comparație cu viața scurtă de om. Astfel, autorul atribuie o notă artistică poeziei sale specifică unei creații literare, ce are rolul de prezenta nostalgia trecerii timpului.