-Vîntule, de ce bați ca să mă strivești ? spuse trist ghiocelul care se legăna de colo colo...
-Pentru că nu ai ce căuta pe vremea asta ! Dispari ! spuse vîntul cel furios
-Dar fără mine primăvara nu vine. Eu sunt semnul cel mai prețios al primăverii. zise ghiocelul blînd.
-Bine, îți voi da pace dacă îmi promiți ca te vei înțelege cu soarele să-mi ofere și mie zile din astea cu ploaie și vânt.
-Neapărat, vîntule. Voi ajunge la o înțelegere cu soarele ceresc. El îmi va îndeplini dorința, pentru că sunt gingașa și iubita sa floare.
