Intr-o zi minunata de primavara,am iesit si eu putin afara cu prietena mea Ioana. Noi ne-am plimbat pe afara si deodata am zarit in fata casei vecinei mele, doamna Viorica, era o babuta mica si simatica care ne povestea mereu despre tineretile ei frumoase,langa o banca micuta,foarte veche, un mic si plapand ghiocel. Fiind ca se apropia 8 Martie ,eu si cu Ioana ne-am gandit sa ii ducem buniciilor noastre cate un ghiocel. Asa ca ne-am dus si am intrebat-o pe doamna Viorica ne da voie sa luam cate un ghiocel mic, ca sa ii ducem buniciilor noastre . Ea a fost de acord. Am luat ghioceii care mai erau putin acoperiti de zapada cea sclipitoare si ne-am dus la buniciile noaste. Ele s-au bucurat foarte mult si ne-am multumit. Dar nu am uitat nici de doamna Viorica, i-am dus si noi o floare din gradica bunicii. S-a bucurat foarte mult si ne-a invitat in casuta ei foarte micuta ca sa ne mai povesteasca o intamplare pe cand era si ea mica
