,, Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră, metaforă
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire. metaforă
Sufletul, ca un burete, comparaţie
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.
Scama tristeţelor mele metatoră
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu metaforă
Cad în călimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme. personificare
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.
Gândul meu al cui gând este? interogaţia retorică
În ce gând, în ce poveste, enumeraţie
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaştinii şi livezii.
Şi semnez: Tudor Arghezi."
( Tudor Arghezi - ,, Incertitudine")
