Prietenul meu , Firicel, nu este decât un grăunte de nisip,dar în el văd o lume, întreg universul, marea cu plajele ei fierbinți și valuri uriașe, vacanțele de vară, eternitatea. Îl strâng în palmă și înaintea ochilor mi se desfășoară povești pe care până acum nu le-am auzit.Îmi vorbește despre începuturile lumii. El a fost acolo, alături de frații lui, alte fire de nisip.Unii au devenit sticle, cu ajutorul meșterilor sticlari, alții, puțini la număr, au avut șansa de a găsi adăpost într-o scoică și au devenit perle, dar el , Firicel,a rămas același de la începuturi, martor la minuniile lumii.
A călătorit mult, fiind purtat de vânt , de la plaje însorite până în deșert.La mine a ajuns dintr-o întâmplare. O bună prietenă mi-a dăruit de ziua mea o clepsidră, un dar de preț, oi bucată din nemurire.
Nu este un text prea lung, dar sper sa te ajute, macar sa fie un punct de pornire. Mult succes.
