Într-o zi de duminica vara am fost la o plimbare cu fratele meu prin padurea din apropierea casei bunicilor de la tara.Ajunsi în padure am vazut multimea de copaci (fagi,stejari,mesteceni ) ce stateau drepti ca niste lumanari care ard cu flacara verde,Padure deasa adanca nestrabatuta de pasii oamenilor este rai pentru pasarile care taie vazduhul ca niste sageti.
Cucii zboara veseli trilurile însotindu-i ca o chemare a frumusetii si a tineretii,
Vazduhul e limpede ca lacrima, un soare dulce cu razele aurii se împleteste printre crengile copacilor,izvorul verii curge scanteind la vale iar mii de fluturi trec usor printre noi batand din aripi. E o caldura racoroasa aici desi in atmosfera este o caldura înabusitoare . La un moment dat o caprioara ne observa se opreste o clipa apoiîsi azvarle picioarele în salturi îndraznete disparand în padure ca o naluca.
Noaptea se lasa iar uriasul policandru îsi aprinde una cate una luminile ca într-o nemasurata sala de dans iar noi fermecati de atata frumusete ne-am îndreptat spre casa.
