Mai tarziu, marea familie de calatori a trebuit sa intampine alt pericol. Pamantul a inceput sa se miste si toti au auzit zgomotul de temut al unei aglomeratii. O hoarda mare de bivoli au trecut in graba pe langa ei, subit si salbatic, aproape calcand in picioare toata zona. Calatorii erau cu totii obositi, slabiti si disperati. Entuziasmul murise, calatoria parea fara sfarsit, nu mai aveau provizii, si multi murisera de foame.
Extenuati si dezamagiti, la finalul celei de-a sasea saptamana, miracolul aparu in fata ochilor lor. Fumul iesea din seminee, casele capatau contur de la distanta, si, cu cat mai aproape ajungeau, cu atat mai bine puteau auzi zgomotul orasului si cantecele vacarilor.
Rostogoleste-te, caruta, rostogoleste-te,
Voi canta un cantec pe miscarea rotilor tale,
Doamnele din oras pot fi bine,
Dar mie da-mi fata mea,
Rostogoleste-te, caruta, rostogoleste-te.
