Mihai Eminescu, cunoscut ca cel mai mare poet roman, a compus cele mai intense poezii de dragoste si totodata evoca unele dintre cele mai nostalgice poezii romanesti.
In opinia mea, fiecarre poezie reprezinta o arta prin care autorul isi foloseste talentul pentru a zugravii intr-un mod cat se poate de complex si sincer ceea ce vede, simte, traieste, vrand astfel sa arate o alta fata a lucrurilor pe care lumea le vede sau cel putin, parerea lor proprie despre ceva sau cineva.
Consider ca ''Oda in metrul antic'' este o poezie ce transmite intr-o modalitate foarte vizibila sentimentul de nostalgie si tristete prin fiecare vers in parte. Autorul debuteaza poezia primei strofe cu surprinderea mortii pe care o vede atat de neasteptata, aceasta fiind principalul motiv literar al intregii poezii. El se descrie ca fiind un om ''pururi tanar'' cu ''ochii visatori la steaua/ Singuratatii''. Suferinta, in acest context apare ca o evadare pe care autorul nu si-o doreste si o descrie ca fiind ''dureros de dulce'' si de aceea prefera sa imbratiseze ''voluptatea mortii''. Suferinta pe care autorul o descrie in text este foarte intensa, autorul sustinand prin structura ''focul meu nu pot a-l stinge cu toate/Apele marii''. I
In cele din urma, autorul observa ca se autodistruge si cheama nepasarea in ajutor pentru a-l face din nou singur, fapt evidentiat in ultimul vers al poeziei ''Mie reda-ma''.
Parerea mea este ca poezia 'Dorinta' de M. Eminescu este o poezie de dragoste, o fantezie a unui tanar indragostit care este total opusul poeziei ''Oda in metrul antic'' .
Titlul poeziei orienteaza discrusul liric, acesta fiind o descriere revelatorie pentru intreaga poezie. Inca din primul vers al poeziei intalnim chemarea tanarului catre iubita sa si totodata motivul codrului ''vino-n codru la izvorul'', motiv intalnit destul de des in creatiile eminesciene.
Autorul isi imagineaza cum va fii intalnirea cu persoana iubita Să alergi, pe piept să-mi cazi,/Să-ti desprind din crestet valul'' iar fiecare vers transmite o mare de dragoste adresata iubitei a carei imagine o gasim in secventa ''fruntea alba-n parul galben'', intreaga poezie fiind zugravita cu imaginea plutitoare a dragostei si a dorintei.
Ca o concluzie, pot afirma ca aceste doua poezii reprezinta doua etape din viata autorului ce se afla in contradictoriu complet deoarece prima poezie este una caracterizata de o aura negativa si incarcata de tristete, melancolie si singuratate iar a doua poezie inspira frumusete, dragoste, pasiune si puterea de iubire neconditionata, ambele situatii demonstrand ca in aceasta viata, omul are un caracter schimbator, trece prin anumite situatii in viata sa care au o mare putere de influentare.
Sper sa ajute cu ceva! :)
