La malul mării , în miez de noapte , sub clar de lună , valurile cântă simfonii uşoare dansând în paşi de vals spre nisipul auriu.
Liniştea sumbră este ucisă de cântecul dulce amar al valurilor furioase de o furtună din larg.
Valurile colorează uşor malul apei cu o culoare pală de o frumusețe încântătoare.
Undeva în depărtare se aud şoaptele mării agitate de o corabie părăsită de mult , cândva. Sufletul valurilor este viu întocmai ca al unui om bucuros ce vede pentru prima dată marea.
Valurile au sentimente profunde pentru marea cea veşnic albastră , căci de n-ar fi avut nu le-am fi zărit între răsărit şi apus.
