In creatia lui Eminescu , dragostea si natura sunt teme permanente. Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu este un poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele , soare , luna , cer , luceafar , dar si un cantaret al naturii terestre in vesnica rotire a anotimpurilor.
Dragostea se afla intr-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este stare de spirit , in sensul ca infatisarea ei este dictata de suflet.
Poezia incepe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate intelege unui ,,lui” unui ,,el”. Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza aceasta ruga , la inceput , dar se poate vedea altceva . Si anume se poate vedea cum ,,ea” cea care vorbeste , pare sa fie una cu fiinta ,,lui”. Doar ea il poate intelege , doar ea il cunoaste atat de bine , si , mai presus de toate , ea il iubeste ,, atat de mult ” .
