Primul este prin compunere, întrucât „anti-” este un prefixoid (are înțeles de sine stător, cu caracter savant, însemnând „împotriva”, „contra”)
Al doilea este tot prin compunere, prin contopire, însă „a” și „tot” sunt cuvinte întregi și independente existente în limba română, spre deosebire de „anti” care are utilizare universală
