A fost cea mai minunata zi de Pasti. Auzisem de la bunica multe povesti minunate despre Inviere dar avEAM SA TRAISESc EU INSUMI ACEA BUCURIE de nedescris a acestei sfinte sarbatori.
In noaptea de Pasti mi-am propus sa fiu special , mai cumnite si mai bun ca oricand. Imi spunea buni ca cei curati pot primi in interiorul lor acea lumina launtrica , nelumeasca , care se pogoara in lume doar in noaptea Invierii.
Era doisprezece noaptea . Lumanari aprinse, oameni emotionati, nerabdatori sa primeasca lumina. Imbulzeala, zgomote , asteptare prelunga. Apoi , deodata, in intunericul noptii , glasul preotului ne-a facut sa tresarim: ~Veniti de luati lumina``
Inima imi batea cu putere. Am ridicat candela sperand sa iau si eu cat mai repede lumina divina. Cantecele lumesti se impleteau cu corurile ingeresti.
Hristos a inviat! mi-am spus cu bucurie mie insumi si apoi am inceput sa cant cu celialti. O bucurie launtrica mi-a invadat corpul si sufletul. M a despinsesem parca de pamant si pluteam cu candela lumeasca si cu candela inimii aprinse de o fericire ce nici macar eu nu o puteam explica.
Nu stiu cat a durat slujba. Nu stiu cand celilalti s-au risipit in jurul meu , imi amintesc doar ca revenind acasa aveam in minte doar minunanta cantare , Hristos a inviat!
