Ultima strofa a poeziei ,, Valtul rozelor'' de Alexandru Macedonski cuprinde metafore si imagini artistice ce contureaza tabloul din natura.
Epitetele cromatice ,, argintul lunei'' se alterneaza cu personificarea vantului , ,,iar vantul dulce le soptea '', ceand atmosfera de mister, irealitate ,,s-au dat in bratele minciunei''.
La acestea se adauga si imaginea dinamica , ce se intensifica la lasarea noptii, vantul luand ca pe un vartej florile macesului ,,Iar vantul dulce le soptea,/ Luandu-le pe fiecare,/ S-un valt nebun se
invartea,/ Un valt - din ce in ce mai tare.'' De remarcat epitetul ,,dulce'' si verbul ,,soptea'' , ce sunt elemente ale idilei, relevand gesturile vantului ,,nebunatic''.
Refrenul este caracteristic operelor lui Macedonski, dominand tehnica versificatiei ,,Un valt- din ce in ce mai tare / Un valt - din ce in ce mai tare.''Totodata nivelul fonetic ajuta la realizarea rimei si a muzicalitatii prin cuvintele ,, primaverei,
lunei,minciunei'' , dar si ,, valt''.
