Prietenul la nevoie se cunoaște
E vară! Soarele strălucește pe cerul senin. Crengile copacilor se clatună ușor în adierea vântului.
Eu și prietenele mele cele mai bune Ana și Alexandra ne plimbăm cu bicicletele. Deodată eu am căzut și mi-am scrântit glezna. Ana s-a speriat și a fugit acasă lăsându-mă în mijlocul drumului cu dureri foarte mari. Alexandra nu a fugit cu m-a ajutat să mă ridic și m-a așezat pe o bancă apoi a chemat ajutoare.
După ceva timp m-am întâlnit cu Ana care voia să ieșim să ne jucăm dar eu am refuzat-o spunându-i că nu vreau să stau cu cineva care profită de mine și am plecat.
