Se spune că era odată un împărat şi o împărăteasă care aveau doi băieţi, ce semănau la chip, dar cu firi foarte diferite: unul era aprig şi tulburat, altul liniştit. Și a plecat împăratul la război, pe când erau copiii mici, dar nu s-a mai întors niciodată. Crescând băieţii mari, au dorit să-l caute pe tatăl lor, poate i-or da de urmă.
De aceea au venit la mama lor, împărăteasa, cerând binecuvântare de drum. Mama s-a bucurat de gândul lor bun, dar s-a şi întristat, că se duc în lume. Ea le-a dat binecuvântare şi i-a rugat să meargă împreună, să nu se despartă pe drum, orice ar fi. Aşa au promis flăcăii, pornind la drum.
Numai că, îndată ce au părăsit palatul, aflat pe vârf de munte, s-au şi certat, datorită firilor lor diferite... Și Oltul a luat-o spre sud, iar Mureşul spre nord, plecând în calea lor. Împărăteasa a aflat de separarea fraţilor şi mult s-a supărat şi a plâns. A încercat să-i caute şi să-i unească, dar nu a reuşit. Mureşului i s-a făcut dor de fratele lui şi s-a întors şi el spre miazăzi, dar nu l-a mai ajuns din urmă pe Oltul cel năvalnic. Iar de la plânsul mamei lor, şi Oltul, şi Mureşul, s-au prefăcut în două râuri. Oltul a tot alergat printre stânci, spumegând, iar Mureşul a luat-o în altă direcţie, curgând liniştit, între şesuri.
