Virtutea creştină este deprinderea, prin stăruinţă statornică, de a împlini toată legea morală din dragoste curată faţă de Dumnezeu şi fată de aproapele, cu ajutorul harului lăsat de Creator. Altfel spus, virtutea este hrana sufletului. Virtutea potoleşte pornirile rele ale omului, pune stavilă ispitelor, îl face pe creştin liber de păcate şi sădeşte în sufletul lui binele cel dătător de linişte, de mulţumire şi de încredere pe calea care duce spre mântuire
