Viata mea a început in clasa întâi ,stateam in a doua banca de la fereastra,mâinile mele erau transpirate de emoții.
O fata cu ochii verzi si parul roșcat imi spune ce fac si cum ma simt.Eu nu puteam spune ca imi era frica, dupăia ma va crede o fricoasa asa ca ii răspund ca sunt bine si fericita.
Profesoară intra in clasa, era o doamnă draguta.Ochii ei erau albăstri iar parul ei brunet spre albastru.
In clasa a doua eram mai socialista, ma jucam ,si chiar mi.am facut o prietena,Denisa.
Atunci trebuia sa dau Evaluările Naționale imi era frica dar după mi s.a părut simple.
In clasa a treia totul era frumos ,pana cand doamna imi spun daca vreau sa nu sa particip la olimpiada de civică. Mi s.a părut dragut dar era chiar greu sa iti faci timp.
In clasa a patra mi s.au înmuiat picioarele ,auzeam numai vorbe ca voi da Evaluarea Nationala si ca va fi foarte grea.După ce am dat.o mi s.au părut ca acele vorbe erau de nimic ,evaluarea a fost ușoară.
A venit timpul sa facem banchetul , a fost totul frumos si chiar am si plâns cand a trebuit sa ma despart de doamna noastra.
In toți ani astia am realizat ca este frumoasa scoala ,daca o privești cu alti ochi!
