Încă un an școlar s-a încheiat.Emotiile simțite că mă voi despărți de doamna învățătoare,mama noastră de la școala,sunt demoralizante.Insa de abia aștept să primesc vacanța de vară.O voi lua că o scăpare din orașul care ne incarca de griji.Voi avea în sfârșit timp îndeajuns sa pot vedea lumea altfel...tot că un copil,dar unul care a mai trecut o mica etapa din marea viața plină de necunoscute.
În opinia mea amintirile noastre, ale mele,ale colegilor mei și ale doamnei învățătoare au clădit o casa,fiecare amintire fiind o cărămidă.
