ADIO, clasa iubita!
Ce se întâmplă acum? Inca nu imi pot da seama. Au trecut deja 4 ani, 4 ani minunaţi, fericiti, cu bune si cu rele, cu lacrimi şi bucurii, cu certuri si împăcări, cu momente proaste si extraordinare.
Ramas bun,clase primare,unde pentru prima data am invatat sa scriu si sa citesc ajutata cu multa daruire de invatatoarea mea ,cu chipul bland si luminos.
In cei patru ani de scoala,am legat prietenii speciale intre colegi,ne-am sprijinit mereu la bine si la greu,ne-am bucurat de succesele pe care le-am obtinut si ne-am ridicat mai puternici in urma micilor esecuri ,toate acestea intamplandu-se sub ochii blanzi si calzi ai doamnei invatatoare.Pentru baza de cunostinte acumulata in timpul celor patru ani ,vreau sa-i multumesc din tot sufletelul meu de copil doamnei mele invatatoare ,care m-a laudat atunci cand i-am adus cinste prin rezultatele bune obtinute la diverse concursuri si m-a dojenit atunci cand am gresit.Acum cand sfarsitul clasei a patra bate la usa,ma simt puternica si increzatoare in cunostintele mele acumulate pentru a pasi in clasa a cincea, si a face fata noilor materii.
