Măreţul elefant, după ce se gândeşte,
Dă de trei ori din cap şi lupului vorbeşte:
„Ascultă – zice – şi ia aminte
La ale noastre crăieşti cuvinte.
Cât pentr-o piele, treacă şi meargă,
Fiindcă singur spui c-ai dreptate.
Dar pentru c-astăzi oaia aleargă
La mila noastră, care mult poate,
O iert; de dajdii fie scutită;
Ale ei plângeri voi să le-ascult;
Şi decât pielea obicinuită
Să nu poţi cere un păr mai mult.”
