Drumul care duce, la Patriarhie
E brodat de lacrimi si de pelerini,
In causul mintii iti aduc ei ruga
Si nadejdea aprinsa, in candele vii.
Flori si busuioc, iti presar in cale,
Sa le-atingi cu mirul tau vindecator,
Iti aduc ca jertfa, maini tinute-n ruga
Ce vor sa atinga, cerul si iubirea, in urcusul lor.
Merg cu toti in urma « pasilor desculti »
Ce au indurat frigul, arsita si piatra
Si prin ploi de lacrimi, rugaciuni fierbinti
Sa strabata cerul, nepatat de patimi !
Cuvioase Dimitrie, sfestnic luminos
Inoieste harul, lumii spre folos,
Ne deschide poarta raiului ravnit
Si ne iarta gandul nostru ratacit.
