Toamna învălui orașul încet ca o hoață. Mai întâi ne-a zădărât cu siguranța unui septembrie cald, apoi spulberându-se într-un ger năprasnic de octombrie a luat pe sus oamenii nepregătiți. Copacul din parc rămâne dârz in fata frigului. frunzișul foșnește nărăvaș. crengile sfărâmate horesc înnebunite horesc mânate de vânt și apoi se sacrifică in parbrizele mașinilor parcate pe marginea căii. Un sentiment lăuntric se fixează în suflet. Toamna a venit și mirosul de scorțișoară și ceai cald învăluie camera.
