Când mă gândesc la zilele copilăriei mele...O văd pe mama, idealul meu .
Frumusețea ei mă copleșește, surâsul cald din zilele în care nu mergea la câmp îmi mângâia sufletul ca o raza de lumina.
Inima îmi salta de bucurie la vederea inocentei ,chipului senin
Mă gândesc cu drag dar și cu jale la vremurile de demult ,ce au trecut parcă prea repede...
Lacrimile îmi udă obraji ca ploaia de vara ce își revarsă întristarea asupra pământului pârjolit de soare..
Fascinația copilăriei mele , mama , muza mea..