Vântul cu putere bate,
Imprejur, frunze uscate.
Păsările călătoare
Se tot duc în depărtare.
Natura înţepenită,
Parcă este adormită.
Norii tuciurii străbat
Cerul trist, in lung si-n lat.
In departare-un pom plăpând,
Se închina la pământ .
Iar prin covor de frunze lucii,
O fată-și târâie papucii.
Iar de la noi de după gard,
Se-ude-un câine, un lătrat.
Miros de toamnă e pe câmp,
E toamnă si la mine-n gând.
Sper că e destul de bună. Am stat ceva timp să o fac. (*^ω^*)
