Sfârşit de toamnă
Cad frunze tălmăcind poveşti
Şi vântul le răsfiră pe cărare
Se duc şi paseri ca mai ieri.
E frig, e pas iuţit p-afară.
Un zâmbet de copil senin,
Cu-obrajii măr de toamnă
Culege frunzele cântând
Şi-i chip suav în toamnă.
Cerul e viu în nuanţe rare
Şi tot pământul s-a-mbrăcat
În parfumată castelană ...
Ce dăruieşte nouă roade .
