Oraselul omuletilor
In Vivlia fiecare omulet era altfel.Erau diferiti de noi. Acestia nu erau ca noi, ci erau mult, mult mai mici, mai mici decat niste furnici.
Acum vom face cunostinta cu Albert, un copil de doar 12 anisori.Albert era singur la parinti, nu avea frati, surori, doar prietenii care veneau zi de zi la el pentru asi face temele imreuna sau pentru a se juca.Intr-o zi, Albert s-a gandit sa isi schimbe culoarea mobilii. Voia ceva....mmm.. cu buline si cerculete. Mmmm... ba nu.. cu buline si cruciulite. Ba nuu... cu buline zi stelute.tamplarul vine, ia masuri si pleaca spre atelier.
-Nu dureaza mai mult de o saptamana! spune tamplarul
Albert era nerabdator... In ziua in care mobila trebuia sa soseasca voia sa o vada, cat mai repede.
-Buna ziua, mobila comandata va asteapta afara.spune mesterul.
O aseaza in camera. Albert se uita o data, de doua ori, bulinele si stelutele lipseau, intraba muncitorul:
-Unde sunt bulinele si stelutele?
A luat un creion si, tamplarul le-a inconjurat.
-Sunt atat de mici incat nu le-am observat.
A doua zi Albert isi cheama cativa colegi sa vada si ei cum arata camera lui.Dupa ce Albert a spus intreaga poveste omuletii radeau.
Albert s-a distrat cu prietenii lui si seara s-au uitat la un film. Prietenii au plecat cu zambetul pe buze de la Albert, cum fac de fiecare data si spera toti ca Albert sa ii mai invite la el.
