Era una din cele mai friguroase ierni .Îți fura privirea acei fulguleti de nea , iar gerul Îți mângâia obrajii.
Eram acasă , lângă căminul care scotea sunete de căldură . Atmosfera de sărbătoare mă îmbrățișa pe minuta ce trecea.
Deodată la ușă a bătut cineva.Era tata .A venit de la munca.Se uita la mine și îmi spune :
- Vino ,o sa-ti arat ceva frumos .
Ma dus în mijlocul curții , unde stătea un aricel ghemotoc , iar câinele nostru : Raf, jucându-se cu el .
Era ceva neobișnuit de frumos în jocul acela ,de parcă câinele se juca cu o jucărie de brad.
În acea seara friguroasa , zâmbetele noastre ne încălzea sufletele și inimile reci.
