Poveste de Crăciun
Un fulg de nea cade acum,
Sau poate e o stea...
Și parcă văd cum negrul drum
Încă o dată se albea.
Se-aud iar glasuri de copii
Pe la colțuri cântând
Și stelele parcă sunt vii
Ca îngeri scăpărând.
Ascultând glasuri de copii
Te simți vesel, te simți mai bun
Te uiți iarăși la stele și știi
Că e magia de crăciun.
Pe cerul negru de tăciune
O sanie albă vezi zburând
În gând îți zici: Măi, Moș Crăciune,
Știam că o să vii curând.
Te urci pe hornuri, oprești renii
Și iei daruri iei din sanie
Moșule, salvatorul iernii
S-aduci dimineții bucurie.
Cu barba-ți albă, ochii-ți blânzi
Cu zâmbet cald, cu suflet bun
Și inima tu ți-o deschizi
Numai în seara de Crăciun.
