Iarna
O plapumă moale de nori se așterne ușurel peste tot pământul. Casele îşi pun o căciulă albă şi pufoasă. Fum alburiu iese pe hornuri şi se pierde în văzduhul întunecat. Ghetele şi gecile, căciulițele şi mănușile aşteaptă cuminți pe policioară. Sania se plimbă veselă prin zăpadă, trasă de copii, apoi aleargă iute ca un căluț în vale. Gheața de cristal îi aşteaptă pe copiii să patineze. Copiii mai fură un morcov, o cratiță mai veche, un fular găurit, doi nasturi şi cărbune. După puțin timp, un om neobișnuit de alb şi neobișnuit de simpatic va fi paznic pentru copiii neastâmpărați.
Spre seară, fulgi mici şi reci vor cădea ușurel din bolta cerească. Vei încerca să-i prinzi, ştiu bine, dar să nu plângi când ei se vor topi în palmele tale, căci fulgii sunt trecători...
