Oglinda Nopţii
Era o noapte de iarna alba...Casele si copacii imbracati in puf pareau niste bulgari de zapada.Toata lumea era fericita acolo...nu existau necazuri.Cel putin asa credeau..
Nu si pentru Alex,un baietel de vreo sapte anisori care avea traiul greu,cu o povara mare pe cap;mama lui era bolnava de ani de zile,tatal ii parasise,si ramasesera cam saraci.
In fiecare noapte,Alex mergea la un rau cristalin la care se uita,si se uita...el nu se vedea pe el insusi,ci se vedea pe el,cu o faţa deformata,stramba si plangand;langa el sedea mama lui,care avea o imbratisare calda...mai calda ca focul,mai calda decat o casa,mai calda decat orice...
Alex incepu sa planga..stia ca nu il ajuta cu nimic daca face asta..dar era singurul lucru care il facea sa se simta folositor..
Viata nu este intodeauna usoara..trebuie sa o vezi usoara ca sa fie.
Sper ca te-am ajutat!
