Luna cea curioasă
Mereu noaptea, mereu sub lună obișnuiam să stau cu orele. Să ascult sunetul de izvor și de greieri care îmi cântau mie. Mă simțeam singur, dar puternic. Vântul cald și înmiresmat de primăvară îmi aducea aminte de culesul fructelor când îi ajutam pe bunici. Era o feerie de arome și de sunete. Nimeni și nimic nu mă deranja dar cineva mă spiona. Era luna cea curioasă. O priveam gânditor imaginandu mi că mă poate auzi și vedea. Am inceput sa ii vorbesc să mă destăinui ei ca și cum m ar fi putut sfătui și proteja.
Luna cea curioasă îmi șoptea că nu sunt singur și am simțit caldura unei noi prietenii sincere și de durată.
De atunci în fiecare noapte vorbesc cu ea, cu luna cea curioasă.
Sper sa nu fie prea sentimental. In general profesorii apreciaza asta.
Sper că te am ajutat.
Vreau coroană.
