E toamnă târzie,este foarte frig.Totul a amorţit,şi a căzut într-un somn adânc.
Pe marginea drumului,stau pietre de tot felul,şi în toate culorile.Astăzi au venit copii,şi au adunat cele mai frumoase pietre,dar o piatră a rămas în iarba vestejită.Încetoşor,parcă auzeam suspinul pietrei.
Nu ştiu nici acum de ce plângea;ori că a rămas singură,ori de îngheţ...